Boala cronică de rinichi: testele care o depistează devreme

Boala cronică de rinichi este scăderea lentă și de lungă durată a capacității rinichilor de a filtra sângele, iar singura cale de a o prinde devreme este testarea. Rinichii se pot degrada ani de zile fără durere, fără schimbări vizibile ale urinei și fără oboseală evidentă, motiv pentru care boala se descoperă adesea întâmplător sau când funcția renală este deja mult redusă.

Mai jos găsești ce fac rinichii, cine are risc, ce analize se folosesc la screening, cum se citesc rezultatele și ce poți face ca să-i protejezi. Conținutul este informativ și nu înlocuiește consultul de nefrologie sau de medicină internă.

Ce fac rinichii și când apare problema?

Rinichii filtrează sângele, elimină deșeurile și excesul de apă, reglează tensiunea, echilibrul sărurilor și contribuie la producția de globule roșii și la sănătatea oaselor. Fiecare rinichi are aproximativ un milion de unități filtrante numite nefroni, iar când o parte dintre ele se pierd, cele rămase compensează un timp, fără ca omul să simtă ceva.

Boala se numește cronică atunci când afectarea persistă cel puțin trei luni. Cauzele cele mai frecvente sunt diabetul și hipertensiunea, dar contează și bolile inflamatorii ale rinichiului, infecțiile urinare repetate, pietrele, malformațiile, unele medicamente folosite îndelungat și, la unii, factorii ereditari.

Simptomele apar târziu și sunt nespecifice: oboseală, umflarea gleznelor sau a pleoapelor, urină spumoasă, mâncărime, scădere în apetit, greață, nevoia de a urina mai des noaptea. Când ajungi aici, boala este de obicei avansată.

Cine ar trebui testat?

Testarea se recomandă persoanelor cu risc crescut, nu neapărat tuturor adulților sănătoși. Dacă te regăsești într-una din situațiile de mai jos, întreabă medicul de familie despre un control renal anual.

• diabet de tip 1 sau tip 2;
• hipertensiune arterială;
• boală de inimă sau antecedente de AVC;
• obezitate;
• rude de gradul I cu boală de rinichi;
• vârstă înaintată;
• infecții urinare repetate sau pietre la rinichi;
• utilizare îndelungată de antiinflamatoare nesteroidiene, fără supraveghere medicală.

Legătura cu glicemia este directă; vezi Screeningul diabetului de tip 2: cine are risc crescut, iar pentru tensiune, Hipertensiunea: cum o depistezi prin măsurarea tensiunii. Cele două boli cronice sunt principalii „dușmani” ai rinichilor, iar logica generală a depistării precoce o găsești în Screeningul oncologic: ghid complet pentru adulți.

Ce analize se folosesc la screening?

Screeningul bolii renale se bazează pe două teste: unul din sânge și unul din urină. Folosite împreună, ele arată atât cât filtrează rinichiul, cât și dacă scapă proteine în urină.

1. Creatinina serică și eGFR. Creatinina este un deșeu produs de mușchi și eliminat de rinichi. Dintr-o valoare a creatininei, plus vârstă și sex, laboratorul calculează eGFR, adică rata estimată de filtrare glomerulară, exprimată în ml/min/1,73 m². Cu cât eGFR este mai mic, cu atât funcția renală este mai scăzută.
2. Raportul albumină/creatinină din urină (RAC). Albumina este o proteină care nu ar trebui să treacă în urină în cantități mari. Prezența ei crescută arată leziuni ale filtrului renal, uneori înaintea scăderii eGFR.
3. Examenul sumar de urină. Poate arăta sânge, proteine sau semne de infecție și completează imaginea.

Pentru RAC se preferă prima urină de dimineață, iar rezultatul crescut trebuie confirmat cu încă o probă, deoarece efortul intens, infecția sau febra îl pot ridica temporar. Detalii despre pregătire dă laboratorul.

Sfat: înainte de recoltare, evită efortul fizic intens și alcoolul în ziua precedentă și anunță medicul dacă iei suplimente cu creatină, care pot modifica valoarea creatininei.

Cum se interpretează stadiile bolii?

Boala cronică de rinichi se împarte în stadii după eGFR și după nivelul albuminuriei. Medicii folosesc o grilă care combină cele două valori, pentru că împreună spun mai mult despre risc decât fiecare separat.

Un singur eGFR scăzut nu stabilește diagnosticul; valoarea trebuie să persiste. De asemenea, sportivii cu masă musculară mare pot avea creatinină ușor mai mare fără boală renală, iar pentru acuratețe medicul poate cere și alte teste, precum cistatina C.

Cum îți protejezi rinichii?

Cea mai bună protecție a rinichilor este controlul bolilor care îi afectează. Un diabet bine reglat și o tensiune în limite țintă încetinesc semnificativ evoluția bolii renale, iar la unii pacienți medicul adaugă medicamente cu efect protector direct asupra rinichilor.

Alte obiceiuri utile:

• reducerea sării și a alimentelor ultraprocesate;
• hidratare suficientă, adaptată bolilor tale (dacă ai restricții de lichide, respectă restricția);
• evitarea fumatului;
• greutate apropiată de cea sănătoasă și mișcare regulată;
• prudență cu antiinflamatoarele precum ibuprofenul sau diclofenacul, mai ales la deshidratare sau la boli renale existente;
• verificarea cu medicul sau farmacistul a oricărui medicament sau supliment nou, inclusiv a celor naturiste.

Mișcarea și greutatea se leagă de factorii de risc discutați în Factorii de risc modificabili: ghid complet de prevenție. Dacă ți s-a depistat deja o afectare, medicul va stabili frecvența analizelor, de obicei de câteva ori pe an, și poate recomanda consult la nefrolog.

Ce faci dacă rezultatul este anormal?

Un rezultat anormal înseamnă repetarea analizei și completarea investigațiilor, nu o sentință. Medicul poate cere o ecografie renală, analize suplimentare și poate verifica medicamentele pe care le iei. Multe cazuri, depistate în stadii incipiente, se mențin stabile ani de zile cu tratamentul bolii de bază și cu schimbări de stil de viață.

Orientarea în pașii de după un rezultat neliniștitor este similară cu cea din alte programe de depistare; vezi Rezultatul pozitiv la screening: pașii care urmează pentru logica generală de urmat.