Un test audiometric merită făcut atunci când observi că auzi mai greu, când cei din jur îți spun că dai televizorul prea tare, când ai țiuituri care nu trec, când lucrezi într-un mediu zgomotos sau, preventiv, după vârsta de 60 de ani. Este o investigație simplă, nedureroasă, care arată exact ce sunete auzi și pe care nu le mai percepi.
Scăderea auzului se instalează de obicei atât de lent încât creierul se adaptează, iar persoana nu își dă seama. De multe ori familia observă prima. Articolul explică semnele care merită verificate, cum decurge testul, cum se citește rezultatul și când pierderea auzului devine o urgență. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate la medicul ORL.
Când merită un test audiometric
Un test audiometric are sens în trei situații: când ai semne că auzul scade, când ești expus la factori de risc și ca verificare preventivă la vârste la care scăderea auzului devine frecventă. Indicația o poate da medicul de familie, medicul ORL sau medicul de medicina muncii.
| Situație | De ce merită testul | Cine îl recomandă de obicei |
|---|---|---|
| Ceri des să ți se repete | posibilă scădere a auzului | medicul de familie sau ORL |
| Țiuituri persistente (tinitus) | pot însoți afectarea auzului | medicul ORL |
| Lucrezi în zgomot | supravegherea efectului expunerii | medicul de medicina muncii |
| Ai peste 60 de ani | scăderea auzului legată de vârstă este frecventă | medicul de familie |
| Ai luat medicamente care pot afecta auzul | monitorizare | medicul care a prescris tratamentul |
| Infecții repetate ale urechii | evaluarea urmărilor | medicul ORL |
Controlul auzului face parte din planul general de prevenție pe vârste, alături de cel al vederii; vezi ghidul controalelor periodice și, pentru ochi, controlul vederii la adulți.
Semnele că auzul scade
Cele mai frecvente semne ale scăderii auzului apar în conversație, mai ales în locuri cu zgomot de fond, nu în liniște. Dacă te regăsești în mai multe dintre situațiile de mai jos, merită un test.
- Înțelegi greu ce se spune într-un restaurant, la o petrecere sau într-o ședință cu mai mulți oameni.
- Ai impresia că ceilalți vorbesc neclar sau „mormăie”.
- Ceri des să ți se repete sau răspunzi la altceva decât ți s-a spus.
- Dai volumul televizorului sau al telefonului mai tare decât restul familiei.
- Nu mai auzi soneria, telefonul sau ciripitul păsărilor.
- Înțelegi mai bine vocile bărbătești decât pe cele ale femeilor și copiilor.
- Simți oboseală după conversații lungi, pentru că faci efort să urmărești.
- Ai țiuituri, bâzâit sau vâjâit în urechi.
Diferența dintre voci se explică prin faptul că, de obicei, se pierd întâi sunetele înalte, iar vocile femeilor și ale copiilor, precum și consoanele precum „s”, „f” sau „ș”, au frecvențe mai mari.
Ce este audiograma și cum se citește
Audiograma este graficul rezultat în urma testului audiometric, care arată pragul de auz, adică sunetul cel mai slab pe care îl percepi, la fiecare frecvență și pentru fiecare ureche. Pe axa orizontală sunt frecvențele, de la sunete joase la sunete înalte, măsurate în herți (Hz); pe axa verticală este intensitatea, măsurată în decibeli (dB).
Cu cât punctele de pe grafic sunt mai jos, cu atât ai nevoie de un sunet mai puternic ca să îl auzi. Organizația Mondială a Sănătății folosește o clasificare a gradului de pierdere a auzului în funcție de media pragurilor la urechea cea mai bună, rezumată orientativ mai jos:
| Grad | Prag mediu orientativ | Ce înseamnă în viața de zi cu zi |
|---|---|---|
| Auz normal | sub 20 dB | conversația se aude fără efort |
| Pierdere ușoară | 20 până la sub 35 dB | dificultăți în zgomot de fond |
| Pierdere moderată | 35 până la sub 50 dB | conversația normală se aude greu |
| Pierdere moderat-severă | 50 până la sub 65 dB | e nevoie ca ceilalți să vorbească tare |
| Pierdere severă | 65 până la sub 80 dB | se aude doar vorbirea foarte tare |
| Pierdere profundă și totală | 80 dB și peste | sunetele obișnuite nu mai sunt percepute |
Interpretarea audiogramei o face medicul ORL, care stabilește și tipul pierderii: de transmisie, când sunetul nu ajunge bine la urechea internă (de exemplu din cauza unui dop de cerumen sau a unei probleme a urechii medii), neurosenzorială, când este afectată urechea internă sau nervul auditiv, sau mixtă.
Tipurile de teste ale auzului
Există mai multe teste ale auzului, iar medicul îl alege pe cel potrivit vârstei și întrebării la care caută răspuns. Cel mai cunoscut este audiometria tonală, dar nu este singurul.
| Test | Ce măsoară | Pentru cine |
|---|---|---|
| Audiometria tonală | pragul de auz pentru sunete pure, pe frecvențe | adulți și copii mai mari |
| Audiometria vocală | cât de bine înțelegi cuvintele | evaluarea înțelegerii vorbirii, înainte de protezare |
| Timpanometria | mobilitatea timpanului și starea urechii medii | suspiciune de lichid în ureche, probleme ale trompei |
| Otoemisiunile acustice | răspunsul celulelor din urechea internă | screeningul auditiv la nou-născuți, copii mici |
| Potențialele evocate auditive | răspunsul nervului auditiv și al creierului | situații speciale, copii care nu pot coopera |
La nou-născuți, screeningul auditiv se face de obicei în maternitate, cu teste care nu cer cooperarea copilului; detalii despre controalele copiilor găsești în bilanțurile de sănătate la copii.
Cum decurge testul și cum te pregătești
Audiometria tonală este un test nedureros, care durează de obicei puțin, într-o cabină izolată fonic sau într-o cameră liniștită. Poți reveni imediat la activitățile obișnuite.
Desfășurarea obișnuită:
- Medicul sau audiologul te întreabă despre simptome, expunerea la zgomot și bolile urechii.
- Îți examinează urechile, pentru a vedea dacă există un dop de cerumen sau alte probleme.
- Primești căști și, uneori, un dispozitiv așezat în spatele urechii.
- Auzi sunete de diferite frecvențe și intensități și apeși un buton sau ridici mâna ori de câte ori auzi ceva, chiar și foarte slab.
- Fiecare ureche este testată separat, iar rezultatele sunt trecute pe audiogramă.
Sfat: Evită expunerea la zgomot puternic, cum ar fi concertele, căștile pe volum mare sau sculele zgomotoase, în ziua dinaintea testului. Zgomotul poate reduce temporar auzul și poate influența rezultatul.
Nu curăța urechile cu bețișoare înainte de test. Acestea pot împinge cerumenul mai adânc. Dacă bănuiești un dop de cerumen, spune-i medicului; îndepărtarea lui se face în cabinet.
Zgomotul și auzul
Expunerea repetată la zgomot puternic este una dintre cauzele principale ale pierderii auzului care poate fi prevenită. Zgomotul afectează celulele senzoriale din urechea internă, iar acestea nu se regenerează, deci pierderea este de obicei permanentă.
Riscul depinde de două lucruri: intensitatea sunetului și durata expunerii. Un zgomot moderat ascultat ore întregi poate fi la fel de dăunător ca unul foarte puternic, dar scurt. Țiuitul care apare după un concert este un semnal că urechea a fost suprasolicitată.
Zgomotul la locul de muncă
Persoanele care lucrează în medii zgomotoase, în industrie, construcții, agricultură sau la evenimente, sunt supravegheate prin controlul de medicina muncii, care poate include audiometria periodică. Legislația de securitate și sănătate în muncă, armonizată cu cea europeană, obligă angajatorul să evalueze zgomotul, să reducă expunerea și să ofere echipament de protecție. Pe larg, în articolul despre zgomotul la locul de muncă.
Zgomotul din timpul liber
- căștile și căștile intraauriculare pe volum mare, timp îndelungat;
- concertele și cluburile;
- sculele electrice folosite acasă;
- armele de foc, la vânătoare sau la tir.
Antifoanele, dopurile de urechi și regula de a nu urca volumul căștilor peste un nivel la care nu mai auzi ce se întâmplă în jur sunt măsuri simple. Expunerea la zgomot este doar unul dintre factorii de risc modificabili prezentați în ghidul despre factorii de risc.
Auzul după 60 de ani
După 60 de ani, scăderea auzului legată de vârstă, numită presbiacuzie, devine frecventă. Ea afectează de obicei ambele urechi, începe cu sunetele înalte și avansează lent, astfel încât multe persoane o acceptă ca pe ceva inevitabil și nu cer ajutor.
Netratată, pierderea auzului poate duce la retragere din conversații, izolare socială și oboseală. Cercetările au asociat-o și cu riscul de declin cognitiv, de aceea verificarea auzului este tot mai des recomandată ca parte a prevenției la seniori, alături de vedere și memorie, așa cum explicăm în prevenția după 60 de ani.
Proteza auditivă
Când medicul ORL constată o pierdere care afectează comunicarea, poate recomanda o proteză auditivă, adică un aparat care amplifică sunetele. Adaptarea la ea cere câteva săptămâni și ajustări repetate. În sistemul de asigurări există condiții de acordare a protezelor auditive, pe care le afli de la medicul specialist și de la casa de asigurări de sănătate.
Când pierderea auzului este o urgență
Pierderea bruscă a auzului, de obicei într-o singură ureche, apărută în câteva ore sau la trezire, este o urgență ORL, pentru care tratamentul are cele mai mari șanse dacă începe cât mai repede. Mulți oameni o confundă cu o „ureche înfundată” și așteaptă să treacă, pierzând timp prețios.
Atenție: Mergi la medicul ORL sau la o unitate de urgență în aceeași zi dacă: auzul scade brusc într-o ureche; apare amețeală puternică (vertij) împreună cu scăderea auzului; ai durere intensă de ureche cu febră sau scurgeri; ai suferit o lovitură la cap urmată de scăderea auzului. Dacă pierderea auzului este însoțită de slăbiciune pe o parte a corpului, gură strâmbă sau vorbire neclară, sună imediat la 112.
Celelalte semne de accident vascular cerebral sunt explicate în articolul despre metoda FAST.
Ce merită să rămână
Auzul se pierde de obicei lent și fără durere, de aceea testul audiometric este singura cale sigură de a afla cum auzi cu adevărat. Merită făcut când apar semne în conversație, când lucrezi în zgomot, după 60 de ani sau când ai țiuituri persistente.
De reținut:
- testul audiometric este nedureros, scurt și testează separat fiecare ureche;
- audiograma arată pragul de auz pe frecvențe, iar interpretarea o face medicul ORL;
- zgomotul puternic sau îndelungat produce pierderi de obicei permanente, dar ușor de prevenit;
- presbiacuzia apare frecvent după 60 de ani și merită tratată, nu acceptată;
- pierderea bruscă a auzului într-o ureche este o urgență în aceeași zi.
Întrebări frecvente
Cât durează un test audiometric?
De obicei puțin, iar întreaga consultație, cu discuția și examinarea urechii, durează puțin mai mult. Testul nu doare și nu cere o pregătire specială.
Am nevoie de bilet de trimitere pentru audiogramă?
Depinde de locul unde o faci și de regulile sistemului de asigurări. Medicul de familie sau casa de asigurări de sănătate te poate lămuri.
Țiuitul în urechi înseamnă că îmi pierd auzul?
Nu întotdeauna, dar tinitusul însoțește adesea o afectare a auzului. Dacă persistă, merită evaluat de medicul ORL, inclusiv cu o audiogramă.
Pot să îmi testez auzul cu o aplicație pe telefon?
Aplicațiile pot da un indiciu, dar nu înlocuiesc testul făcut în condiții controlate. Un rezultat neobișnuit sau orice simptom merită verificat la specialist.
Ce fac dacă nu mai aud brusc cu o ureche?
Mergi la medicul ORL în aceeași zi. Pierderea bruscă a auzului se tratează cu cele mai bune rezultate dacă tratamentul începe repede.
