Testarea pentru hepatitele B și C: cine ar trebui să o facă

Testarea pentru hepatitele B și C înseamnă câteva analize de sânge care arată dacă ai fost vreodată în contact cu aceste virusuri, dacă infecția este activă și, în cazul hepatitei B, dacă ești protejat prin vaccin. Motivul pentru care merită făcută este simplu: ambele infecții pot evolua ani de zile fără niciun simptom, timp în care ficatul se poate inflama și cicatriza, până la ciroză sau cancer hepatic.

Mai jos afli prin ce diferă cele două hepatite, cine ar trebui să se testeze, ce analize se fac, cum se citesc rezultatele și ce pași urmează după un test pozitiv. Rândurile de față au scop informativ și nu înlocuiesc consultul de specialitate; interpretarea finală și planul de tratament le stabilește medicul.

Ce sunt hepatitele B și C și de ce se testează

Hepatitele B și C sunt infecții ale ficatului produse de două virusuri diferite, care se transmit în principal prin sânge și, în cazul hepatitei B, și pe cale sexuală sau de la mamă la copil. Hepatita înseamnă, la propriu, inflamația ficatului; când inflamația durează mai mult de șase luni, vorbim despre hepatită cronică.

Hepatita B

Hepatita B este produsă de virusul hepatitic B (VHB). La adulți, infecția se vindecă de cele mai multe ori spontan, dar la o parte dintre ei, și mai ales la copiii infectați la naștere sau în primii ani de viață, devine cronică. Există un vaccin eficient, inclus în calendarul național de vaccinare al copiilor, iar adulții nevaccinați pot discuta cu medicul despre vaccinare. Tratamentele actuale pot controla infecția cronică și reduc riscul de complicații, chiar dacă rareori o elimină complet.

Hepatita C

Hepatita C este produsă de virusul hepatitic C (VHC). Se transmite aproape exclusiv prin sânge, iar o parte dintre cei infectați elimină virusul singuri, în timp ce la ceilalți infecția devine cronică. Pentru hepatita C nu există vaccin, dar există tratamente antivirale moderne, administrate pe cale orală, care vindecă marea majoritate a pacienților. Tocmai de aceea, a afla din timp că ești infectat face o diferență uriașă.

Cine ar trebui să se testeze

Testarea se recomandă în primul rând persoanelor cu factori de risc, iar unele ghiduri internaționale recomandă ca toți adulții să se testeze măcar o dată în viață pentru hepatita C și, tot mai des, și pentru hepatita B. Multe persoane infectate nu își amintesc niciun moment de risc, de aceea criteriul „nu am făcut nimic riscant” nu este suficient.

Situațiile în care testarea este recomandată în mod special:

• transfuzii de sânge, intervenții chirurgicale sau stomatologice făcute cu ani în urmă, când măsurile de sterilizare și de testare a sângelui erau mai puțin stricte;
• tatuaje, piercinguri sau manichiură făcute cu instrumente nesterilizate;
• folosirea în comun a seringilor sau a altor obiecte pentru droguri, chiar și o singură dată;
• un partener sexual sau o persoană din aceeași casă cu hepatită B sau C;
• sarcina (testarea pentru hepatita B face parte din analizele obișnuite din sarcină);
• hemodializa, transplantul sau tratamentele care slăbesc imunitatea;
• infecția cu HIV;
• profesiile cu risc de expunere la sânge, precum cele din sistemul medical;
• valori crescute ale enzimelor hepatice (transaminazelor) descoperite la analize de rutină;
• originea sau șederile lungi în regiuni cu multe cazuri de hepatită B.

Înainte de a începe anumite tratamente care scad imunitatea, medicii verifică de rutină hepatita B, pentru că o infecție veche, „adormită”, se poate reactiva.

Testele pentru hepatita B și cum se citesc

Pentru hepatita B se folosesc de obicei trei markeri, adică trei componente măsurate în sânge, iar combinația lor spune povestea infecției. Fiecare marker singur oferă doar o parte din informație.

• AgHBs (antigenul de suprafață al virusului B): dacă este pozitiv, virusul este prezent în organism.
• Anti-HBs (anticorpii față de antigenul de suprafață): arată imunitatea, obținută prin vaccinare sau după vindecare.
• Anti-HBc (anticorpii față de miezul virusului): arată că a existat cândva un contact cu virusul, recent sau vechi.

Când AgHBs este pozitiv, medicul cere și alte analize, precum încărcătura virală (ADN-VHB) și markeri ai activității virusului, pentru a stabili stadiul și nevoia de tratament.

Testele pentru hepatita C: de la anticorpi la ARN viral

Pentru hepatita C, testarea se face în doi pași: întâi se caută anticorpii, apoi, dacă sunt pozitivi, se verifică prezența virusului. Un singur test de anticorpi pozitiv nu înseamnă că infecția este activă.

Anticorpii rămân de obicei pozitivi toată viața, chiar și după vindecare. De aceea, o persoană tratată și vindecată nu mai folosește testul de anticorpi pentru control, ci testul ARN. În unele situații, la un risc recent sau la persoanele cu imunitate scăzută, medicul poate cere direct testul ARN.

Sfat: Păstrează toate buletinele de analize pentru hepatite, cu data lor. La o nouă testare sau la un medic nou, combinația de markeri din trecut ajută la interpretarea corectă și evită analize repetate inutil.

Cum decurge testarea în practică

Testarea este o simplă recoltare de sânge din venă, care de obicei nu cere post, dar e bine să întrebi laboratorul înainte. Medicul de familie poate recomanda analizele, iar unele sunt decontate de CNAS în anumite condiții; detaliile despre decontare le afli de la medic sau de la casa de asigurări.

Câteva aspecte practice:

1. Spune medicului de ce vrei testarea, inclusiv expunerile din trecut; nu trebuie să justifici nimic, dar informația ajută la alegerea testelor.
2. Cere testul complet pentru hepatita B, nu doar AgHBs, dacă vrei să afli și dacă ești protejat prin vaccin.
3. Află când primești rezultatele și cine ți le explică.
4. Rezultatele sunt confidențiale și protejate de secretul medical.
5. Există și teste rapide, din sânge capilar, folosite în campanii de testare; un rezultat pozitiv la un test rapid se confirmă întotdeauna prin analize de laborator.

Testarea pentru hepatite se poate face în aceeași vizită cu alte analize de prevenție, precum glicemia, descrisă în Screeningul diabetului de tip 2: cine are risc crescut.

Ce urmează dacă testul iese pozitiv

Un test pozitiv pentru hepatita B sau C duce la o evaluare de specialitate, făcută de un medic gastroenterolog, hepatolog sau infecționist, care stabilește dacă și cum trebuie tratată infecția. Evaluarea include de obicei:

• confirmarea infecției active (AgHBs și ADN-VHB pentru hepatita B, ARN-VHC pentru hepatita C);
• analize ale funcției ficatului;
• o ecografie abdominală;
• evaluarea gradului de fibroză (cicatrizare a ficatului), de exemplu prin elastografie hepatică, o investigație nedureroasă, asemănătoare unei ecografii.

În România, tratamentul antiviral pentru hepatitele B și C este disponibil prin programele naționale de sănătate, după evaluarea de specialitate și conform criteriilor în vigoare. Medicul îți explică pașii administrativi.

Este important și ce faci pentru cei din jur: persoanele din aceeași casă și partenerii sexuali pot fi testați și, pentru hepatita B, vaccinați dacă nu sunt protejați. Cum gestionezi primele zile după un rezultat neașteptat și ce întrebări pui medicului găsești în Rezultatul pozitiv la screening: pașii care urmează. Și pentru că și analizele pot da uneori rezultate eronate, merită să știi cum funcționează limitele unui test de screening.

Important: Alcoolul accelerează afectarea ficatului la persoanele cu hepatită cronică. Dacă ai un test pozitiv, discută cu medicul despre consumul de alcool și despre orice medicament sau supliment pe care îl iei.

Despre efectele alcoolului asupra ficatului și a riscului general de boală citește Consumul de alcool: cum influențează riscul de boală.

Prevenția: vaccinare și obiceiuri sigure

Hepatita B se poate preveni prin vaccinare, iar ambele hepatite prin evitarea contactului cu sângele altor persoane. Măsurile sunt simple și se aplică în viața de zi cu zi.

• Vaccinarea împotriva hepatitei B, dacă nu ești protejat; schema și oportunitatea le stabilește medicul. Despre rapelurile și vaccinurile adulților citește Vaccinarea adulților: ce rapeluri se discută cu medicul.
• Nu folosi în comun aparate de ras, periuțe de dinți, forfecuțe de unghii sau alte obiecte care pot avea urme de sânge.
• Alege saloane autorizate pentru tatuaje, piercinguri și manichiură, care folosesc instrumente sterile sau de unică folosință.
• Folosește prezervativul cu partenerii noi sau ocazionali.
• Informează-te înainte de călătoriile în regiuni cu multe cazuri de hepatită B; detalii în Vaccinurile pentru călătorii: cum te informezi din timp.

Semnele care cer consult

Majoritatea infecțiilor cronice nu dau simptome, dar unele semne cer consult medical rapid, indiferent de rezultatele anterioare. Ele pot apărea în hepatita acută sau în stadii avansate ale bolii cronice.

Mergi la medic dacă observi:

• îngălbenirea pielii sau a albului ochilor (icter);
• urină închisă la culoare și scaun deschis, decolorat;
• oboseală marcată, greață, lipsa poftei de mâncare;
• durere sau disconfort sub coaste, în partea dreaptă;
• mărirea abdomenului sau umflarea picioarelor.

Confuzia, somnolența accentuată, vărsăturile cu sânge sau scaunul negru, ca smoala, la o persoană cu boală de ficat sunt urgențe: suni la 112.

Recapitulare pe scurt

Hepatitele B și C sunt infecții adesea silențioase, care pot afecta ficatul ani de zile, dar care se pot depista printr-o simplă analiză de sânge. Hepatita C se vindecă în majoritatea cazurilor cu tratamentele moderne, iar hepatita B se poate controla și preveni prin vaccinare. Prin prevenirea cirozei, testarea contribuie și la reducerea cancerului hepatic, un subiect legat de screeningul oncologic.

Ce să reții:

• multe persoane infectate nu au simptome și nu își amintesc un moment de risc;
• pentru hepatita B contează combinația AgHBs, anti-HBs și anti-HBc;
• anti-VHC pozitiv se confirmă întotdeauna cu ARN-VHC;
• tratamentul este disponibil în România prin programele naționale;
• vaccinarea împotriva hepatitei B protejează și pe tine, și pe cei din jur.