Radonul în locuințe: riscul invizibil și cum îl măsori

Radonul este un gaz radioactiv care apare natural în sol, nu are miros, culoare sau gust și se poate aduna în aerul locuințelor, mai ales la subsol și la parter. Expunerea îndelungată la concentrații mari crește riscul de cancer pulmonar, fiind considerată, după fumat, una dintre principalele cauze ale bolii. Nu îl poți vedea, nu îl poți mirosi, așa că singura metodă de a afla dacă locuința ta are o problemă este măsurarea.

Majoritatea caselor nu au valori îngrijorătoare, dar nu poți ști fără un test, iar în unele zone geologice nivelurile sunt mai ridicate. Articolul explică de unde vine radonul, cine este mai expus, cum se măsoară și ce se poate face dacă rezultatul este mare. Informațiile sunt generale; interpretarea măsurătorilor se face cu un specialist autorizat, iar îngrijorările medicale se discută cu doctorul.

De unde vine radonul și cum ajunge în casă

Radonul se formează prin descompunerea naturală a uraniului din roci și din sol. Este un gaz, deci se ridică prin sol și, dacă găsește o cale, intră în clădiri.

Casa funcționează ca un „coș”: aerul cald urcă și iese pe sus, iar în partea de jos se creează o ușoară depresiune care trage gazul din sol. Căile de intrare cele mai frecvente sunt:

• crăpăturile din podeaua de beton sau din fundație;
• rosturile dintre podea și pereți;
• trecerile conductelor și ale cablurilor prin placă;
• pereții din cărămidă sau blocuri poroase de la subsol;
• puțurile, canalele și mici spații deschise în pardoseală.

Concentrația variază de la o casă la alta, chiar între vecini, și de la o zi la alta, în funcție de vreme, de ventilare și de sezon. Iarna, când casele sunt mai închise, nivelurile sunt de obicei mai mari.

De ce este periculos pentru plămâni

Când respiri radon, produșii lui radioactivi se depun pe căile respiratorii și emit radiații care pot deteriora celulele din plămâni. Efectul se cumulează în ani, nu apare brusc. Riscul crește cu concentrația, cu timpul petrecut în casă și mai ales dacă fumezi sau ești expus la fum, pentru că cele două expuneri se adună.

Radonul nu provoacă simptome imediate: nu apare tuse, durere de cap sau iritație din cauza lui. Din acest motiv nu te poți baza pe senzații. Dacă fumezi, renunțarea este cel mai eficient pas, iar detaliile practice sunt în etapele renunțării la fumat.

Cine este mai expus

Riscul este mai mare pentru cei care petrec mult timp în camere de la subsol sau de la parter, în case construite direct pe sol, în zone cu roci bogate în uraniu și în locuințe slab ventilate. Persoanele care lucrează de acasă într-o cameră de la parter, copiii care dorm la subsol sau cei care folosesc pivnița ca atelier au o expunere mai mare. La etajele superioare ale blocurilor, concentrațiile sunt de obicei mai mici, deși nu zero.

Expunerea la radon se mai poate întâlni și în mine, peșteri sau în unele locuri de muncă subterane, unde angajatorul are obligația să evalueze riscul.

Cum măsori radonul în casă

Metoda practică este un test cu detectori pasivi, lăsați în încăpere cel puțin două-trei luni, în mod ideal în sezonul rece. Un test de câteva zile poate da o imagine rapidă, dar rezultatul poate varia mult, de aceea valoarea medie pe termen lung este mai de încredere.

Cum procedezi:

1. Alege un laborator sau o firmă autorizată, care furnizează detectori și raportează rezultatul.
2. Plasează detectorul în camera în care petreci cel mai mult timp, de preferat la nivelul cel mai jos locuit, la aproximativ un metru de pereți exteriori și la înălțimea la care respiri.
3. Păstrează condițiile normale de locuire, cu ferestrele închise cât timp ar fi închise de obicei.
4. Trimite detectorul la laborator la finalul perioadei și cere rezultatul în becquereli pe metru cub (Bq/m³).

În Uniunea Europeană există un nivel de referință pentru locuințe, de 300 Bq/m³, iar organizațiile de sănătate recomandă menținerea expunerii cât mai jos. Dacă rezultatul depășește valoarea de referință, specialistul te îndrumă către măsuri.

Cum reduci radonul dacă valorile sunt mari

Soluțiile sunt tehnice și, în general, accesibile, dar se aleg după tipul casei și după nivelul măsurat. Cele mai folosite sunt:

• etanșarea crăpăturilor și a pasajelor din podea și din pereți;
• ventilarea spațiului de sub casă sau a subsolului;
• sistem de depresurizare sub placă, în care un ventilator mic trage gazul de sub fundație și îl evacuează afară, înainte să intre în casă;
• ventilare mecanică cu recuperare de căldură, mai ales în casele noi sau bine izolate.

Aerisirea simplă, cu ferestrele deschise câteva minute, reduce temporar concentrația, dar nu este o soluție pe termen lung. După lucrări, repetă măsurătoarea pentru a verifica dacă s-a obținut efectul dorit.

Dacă ai construit sau cumperi o locuință, merită să întrebi despre măsurători sau despre izolația față de sol. Pentru alte surse de poluare a aerului, în afara locuinței, vezi poluarea aerului, iar pentru rolul expunerii la fum în casă, citește fumatul pasiv.

Radonul și controlul medical

Nu există un test medical care să arate expunerea la radon. Dacă ai locuit ani la rând într-o casă cu niveluri mari, mai ales dacă ai fumat, spune-i medicului; el poate evalua dacă te încadrezi în screeningul cancerului pulmonar. Panorama obiceiurilor și a mediului care contează este în ghidul factorilor de risc modificabili.