Tiroida: când merită verificat TSH-ul fără simptome

Tiroida este o glandă mică, în formă de fluture, așezată în partea din față a gâtului, care controlează ritmul cu care funcționează organismul, iar cel mai folosit test pentru ea este TSH-ul. Atunci când funcționează prea încet sau prea repede, apar semne vagi, ușor de pus pe seama stresului sau a vârstei, ceea ce face ca tulburările tiroidiene să rămână adesea nediagnosticate.

În continuare afli ce face tiroida, cine ar trebui să-și verifice TSH-ul chiar fără simptome, ce analize se cer, cum se citesc rezultatele și ce urmează dacă apar valori modificate. Informațiile sunt generale, iar tratamentul se stabilește doar de medic.

Ce face tiroida și ce este TSH-ul?

Tiroida produce hormonii tiroidieni, tiroxina (T4) și triiodotironina (T3), care influențează ritmul inimii, temperatura corpului, digestia, energia și starea de spirit. Producția este reglată de hipofiză, o glandă din creier, care secretă TSH (hormon tireostimulant). Principiul este cel al unui termostat: dacă hormonii tiroidieni scad, hipofiza trimite mai mult TSH ca să stimuleze glanda; dacă sunt prea mulți, TSH-ul scade.

De aceea TSH-ul este un indicator sensibil. O valoare mare sugerează de obicei o tiroidă care lucrează prea puțin (hipotiroidism), iar una mică, o tiroidă care lucrează prea mult (hipertiroidism). Pentru a înțelege cât de reală este problema, TSH-ul se interpretează alături de FT4, forma liberă și activă a tiroxinei.

Poate o tiroidă bolnavă să nu dea simptome?

Da, mai ales în formele ușoare, când valorile sunt doar puțin modificate. Când simptomele apar, ele sunt de multe ori nespecifice și diferă între cele două situații.

Cele mai multe semne se pot datora și altor cauze, așa că nu pune diagnosticul singur. Dacă simptomele persistă, analiza TSH este una dintre primele recomandări ale medicului, alături de alte teste de bază din controalele prezentate în Controlul medical după 40 de ani: ce discuți cu medicul.

Cine ar trebui să-și verifice tiroida fără simptome?

Screeningul tiroidian al tuturor adulților sănătoși nu este recomandat de rutină de majoritatea ghidurilor, dar anumite grupuri beneficiază de testare. Medicul poate cere TSH-ul dacă ai:

• boli autoimune, precum diabet de tip 1, boala celiacă, vitiligo sau artrita reumatoidă;
• rude apropiate cu boli tiroidiene;
• antecedente de iradiere la nivelul gâtului sau intervenții chirurgicale pe tiroidă;
• guși sau noduli depistați la examen;
• colesterol crescut fără altă explicație;
• dificultăți de concepție sau pierderi repetate de sarcină;
• tratament cu anumite medicamente, de exemplu cele care conțin litiu sau amiodaronă;
• vârsta peste 60 de ani, la unele persoane, în special femei.

Sarcina merită menționată separat: hormonii tiroidieni sunt importanți pentru dezvoltarea bebelușului, iar unele femei sunt testate înainte de sarcină sau în primul trimestru. Detalii despre prevenția la femei găsești în Prevenția la femei: controalele recomandate pe etape de viață.

Cum se face testarea?

Testarea tiroidei este o recoltare de sânge simplă, fără o pregătire complicată. Se poate face dimineața, iar dacă iei deja un tratament cu levotiroxină, medicul îți spune dacă să iei pastila înainte sau după recoltare, pentru că poate influența valoarea.

Biotina, adesea prezentă în suplimentele pentru păr, piele și unghii, poate falsifica rezultatele unor teste hormonale. Dacă o iei, spune-i medicului sau laboratorului și întreabă dacă trebuie oprită cu câteva zile înainte.

Panoul uzual cuprinde:

1. TSH: primul test și cel mai sensibil;
2. FT4: confirmă dacă hormonul liber este scăzut sau crescut;
3. FT3: se cere mai ales când se suspectă hipertiroidismul;
4. Anticorpi antitiroidieni (anti-TPO, anti-tiroglobulină, uneori anti-receptor TSH): se folosesc pentru a identifica o cauză autoimună, precum tiroidita Hashimoto sau boala Basedow-Graves.

O ecografie tiroidiană nu este un test pentru funcție, ci pentru structură: arată mărimea glandei și prezența nodulilor. Nu se face ca screening la toată lumea, ci când medicul simte ceva la palpare sau când analizele sugerează o problemă.

Cum se interpretează un TSH modificat?

Un TSH modificat nu înseamnă automat tratament. Pentru valori ușor în afara intervalului, medicul repetă analiza după câteva săptămâni, pentru că o boală acută, anumite medicamente sau perioada de refacere după o infecție pot schimba temporar rezultatul.

Combinațiile frecvente sunt:

• TSH mare și FT4 scăzut: hipotiroidism manifest, tratat de obicei cu levotiroxină;
• TSH mare și FT4 normal: hipotiroidism subclinic, unde decizia de tratament depinde de valoare, simptome, vârstă și sarcină;
• TSH mic și FT4 mare: hipertiroidism, care cere căutarea cauzei;
• TSH mic și FT4 normal: hipertiroidism subclinic, de urmărit și de explicat prin context.

Intervalul de referință al laboratorului se aplică populației generale, dar valorile ideale diferă ușor cu vârsta și în sarcină, iar interpretarea trebuie făcută de medic.

Ce faci după diagnostic?

Hipotiroidismul se tratează de obicei cu hormon tiroidian de substituție, luat zilnic, pe nemâncate, la aceeași oră, la distanță de calciu, fier și alte suplimente. Hipertiroidismul se tratează în funcție de cauză, cu medicamente, iod radioactiv sau intervenție chirurgicală. Ambele situații se monitorizează prin analize repetate la început, apoi anual.

Aportul de iod contează, dar excesul poate dăuna la fel ca lipsa: nu lua suplimente cu iod pe cont propriu. Pentru ansamblul prevenției, vezi Screeningul oncologic: ghid complet pentru adulți și Screeningul și limitele lui: fals pozitiv și fals negativ, care explică de ce un rezultat izolat trebuie privit cu rezervă.