Reacția alergică severă: semne, adrenalină și apelul la 112

O reacție alergică severă, numită anafilaxie, este o urgență care se instalează de obicei în minute după contactul cu un alergen și poate afecta respirația, circulația și conștiența. Dacă persoana are semne precum umflarea buzelor sau a limbii, dificultăți de respirație, amețeală sau urticarie întinsă după o înțepătură, un aliment ori un medicament, folosești imediat adrenalina autoinjectabilă, dacă există, și suni la 112. Chiar dacă simptomele se calmează, evaluarea la spital rămâne necesară.

Mulți oameni confundă anafilaxia cu o alergie obișnuită, de tipul mâncărimilor sau al strănutului. Diferența este viteza și numărul de sisteme afectate. Mai jos găsești semnele, pașii în ordine, rolul adrenalinei, ce declanșatori sunt cei mai frecvenți și ce discuți cu alergologul. Informațiile sunt generale și nu înlocuiesc planul stabilit de medicul tău. Pentru imaginea de ansamblu a urgențelor frecvente, vezi ghidul de prim ajutor de bază.

Cum recunoști o reacție alergică severă?

Anafilaxia se recunoaște prin apariția rapidă a simptomelor la mai multe organe: piele, respirație, circulație și, uneori, stomac. Un singur semn izolat, ca urticaria, nu înseamnă neapărat anafilaxie, dar combinația cu respirația grea sau cu amețeala este alarmantă.

Semne care ridică suspiciunea:

• piele: urticarie (pete roșii, ridicate, care mănâncă), înroșire, umflarea feței, a buzelor, a ochilor;
• respirație: strânsoare în gât, răgușeală, respirație șuierătoare, tuse, dificultate la înghițire sau la vorbit;
• circulație: amețeală, paloare, slăbiciune, puls rapid, leșin, senzație de „moarte iminentă”;
• digestiv: crampe, greață, vărsături, diaree;
• la copii mici: iritabilitate bruscă, moleșeală, refuzul alimentației.

Simptomele apar de obicei într-un interval de la câteva minute la o oră, uneori mai târziu. O reacție poate fi bifazică, adică se poate reînnoi după ce s-a calmat, motiv pentru care observarea medicală este recomandată.

Ce faci pas cu pas?

Ordinea corectă este: adrenalina, apelul la 112, poziția potrivită și supravegherea până sosește ambulanța. Nu aștepți să se agraveze starea și nu pierzi timp cu antihistaminice, care nu tratează șocul.

1. Administrează adrenalina autoinjectabilă, dacă persoana o are, conform instrucțiunilor de pe aparat: în partea laterală a coapsei, prin haină dacă e necesar, ținând-o câteva secunde.
2. Sună la 112 și spune clar „reacție alergică severă”.
3. Culcă persoana pe spate, cu picioarele ridicate. Dacă respiră greu, o poți lăsa semisezând. Dacă vomită sau e inconștientă, o așezi în poziție laterală. Nu o lași să stea în picioare sau să meargă.
4. Îndepărtează alergenul, dacă este posibil (de exemplu acul de albină, dacă a rămas în piele).
5. Notează ora injecției și spune-o echipajului.
6. Repetă doza după 5–15 minute dacă simptomele nu se ameliorează și ai un al doilea autoinjector sau dacă dispecerul spune asta.
7. Fii pregătit pentru resuscitare: dacă persoana nu mai răspunde și nu respiră normal, urmezi pașii de resuscitare.

Atenție: Dacă ai o prescripție de autoinjector, nu amâna folosirea lui din teama de efecte. Mai mare este riscul întârzierii. Palpitațiile și tremurul pe care le dă adrenalina sunt temporare.

De ce suni la 112 chiar dacă te simți mai bine?

Pentru că efectul adrenalinei durează puțin, iar reacția poate reveni. Adrenalina câștigă timp, dar nu rezolvă singură cauza. Echipajul poate administra oxigen, lichide și alte medicamente și monitorizează persoana în siguranță. Un apel bine făcut se descrie în Apelul la 112: ce spui operatorului în urgențele medicale.

Ce este adrenalina autoinjectabilă?

Adrenalina autoinjectabilă este un dispozitiv de tip stilou, prescris de medic persoanelor cu risc de anafilaxie, care injectează o doză fixă de adrenalină în mușchiul coapsei. Adrenalina este medicamentul de primă linie în anafilaxie: relaxează căile respiratorii, crește tensiunea și reduce umflarea.

Aspecte practice:

• aparatul există în doze pentru copii și pentru adulți, alese de medic în funcție de greutate;
• se păstrează la temperatura camerei, ferit de căldură excesivă și de lumină directă, iar data de expirare se verifică periodic;
• cel mai bine e să ai mereu două aparate la tine, dacă medicul recomandă asta;
• familia, colegii și îngrijitorii copiilor ar trebui să știe unde se află și cum se folosește (există dispozitive de antrenament);
• după utilizare, aparatul se păstrează și se predă echipajului.

Planul scris al alergologului, cu pașii și dozele, este cel mai bun ghid personal. Nu folosești adrenalina unei alte persoane decât dacă ți se spune de către dispecer și dacă situația o impune.

Care sunt declanșatorii cei mai frecvenți?

Cei mai frecvenți declanșatori sunt alimentele, înțepăturile de insecte și anumite medicamente. Lista variază de la o persoană la alta și între adulți și copii.

La restaurant sau la petreceri, riscul vine din ingrediente ascunse și din contaminarea încrucișată. Citești etichetele, întrebi personalul despre ingrediente și nu te bazezi pe presupuneri. Pentru înțepături, vezi și Mușcăturile și înțepăturile: primul ajutor pas cu pas. Dacă bănuiești că un medicament a provocat reacția, rămâi în supraveghere medicală și notează numele lui.

Ce discuți cu alergologul?

După o reacție severă, următorul pas este consultul la alergolog, care poate confirma alergenul, recomanda teste și stabili un plan de urgență. Nu te bazezi doar pe ce „bănui” că a declanșat reacția.

Poți aduce la consult: ce ai mâncat sau ce ai făcut cu 1–2 ore înainte, simptomele, durata, ce tratament ai primit. Medicul îți prescrie, dacă e cazul, autoinjectorul, îți explică folosirea și îți recomandă un card sau o brățară de alertă. Pentru copii, discuția are loc în cadrul controalelor, vezi Bilanțurile de sănătate la copii: ce urmăresc medicii. La o istorie familială de alergii severe, Istoricul medical familial: de ce contează pentru prevenție explică de ce merită menționată.

Tot în cadrul acestei discuții se clarifică și reacțiile la vaccinuri: reacțiile severe sunt rare, iar pașii de observare după administrare sunt descriși în Reacțiile după vaccinare: ce e normal și când suni medicul.